Bucureștiul încasează mult mai puțin din parcări decât cheltuie ca să țină transportul public în mișcare, iar primarul Capitalei a așezat cifrele una lângă alta într-o intervenție la Prima News. Concluzia este una cunoscută administrațiilor mari: mașina parcată pe domeniul public rămâne, în cea mai mare parte, gratuită, în timp ce rețeaua de transport în comun se susține din subvenții consistente.
Cifrele puse față în față
Potrivit declarațiilor primarului, parcările aduc municipalității între 1,5 și 2 milioane de lei pe lună. În același interval, biletele și abonamentele STB generează între 20 și 25 de milioane de lei lunar. Diferența de scară devine clară când se adaugă subvenția: transportul public primește 120 de milioane de lei pe lună de la bugetul local.
Noi încasăm un milion și jumătate, două milioane de lei din parcări, pe lună și încasăm cam 20 sau 25 de milioane lei din bilete.
Raportul arată cât de subevaluat este spațiul de parcare în raport cu costul real al mobilității urbane. În majoritatea orașelor europene mari, tarifarea parcării pe stradă nu este concepută ca sursă de venit, ci ca instrument de gestionare a cererii: cu cât statul mașinii în oraș costă mai mult, cu atât mai mulți șoferi aleg alte opțiuni.
Spre eliminarea locurilor gratuite
Strategia anunțată merge exact în această direcție. În prezent există circa 20.000 de locuri de parcare cu plată în București, iar ținta pentru finalul anului este de 35.000. Pe termen mai lung, primăria vorbește despre 80.000-90.000 de locuri tarifate suplimentar.
Planul nostru este să nu mai existe locuri de parcare gratuite.
Logica este simplă: parcarea gratuită pe domeniul public reprezintă o subvenție ascunsă pentru șoferi, care ocupă spațiu valoros fără să acopere costul acestuia. Tarifarea graduală mută o parte din cerere către transportul public și eliberează străzile.
Mobilitatea ca sistem, nu ca venit
Mesajul de fond este că parcarea și transportul public nu pot fi tratate separat. Atâta timp cât parcarea rămâne aproape gratuită, presiunea pe rețeaua STB - și implicit pe subvenția de 120 de milioane de lei pe lună - se menține. Tarifarea coerentă a spațiului public devine, în această logică, una dintre puținele pârghii prin care un oraș își poate reechilibra mobilitatea fără investiții noi de infrastructură.
