România pregătește trecerea integrală la facturarea electronică între firme, dar cu o particularitate care schimbă regulile jocului: beneficiarii nu vor mai trebui să își dea acordul pentru a primi documentele în format digital. Pentru a putea aplica această abordare, țara a avut nevoie de o derogare de la regulile europene privind TVA, obținută în iulie 2023, potrivit Georgianei Iancu, partener și lider al Departamentului de Taxe Indirecte și Digitalizare Fiscală la EY.
În mod normal, legislația europeană cere ca furnizorul și clientul să convină asupra formatului electronic al facturii. România a cerut să fie scutită de această condiție, tocmai pentru ca sistemul să devină cu adevărat obligatoriu, nu opțional în funcție de bunăvoința părților.
Ce înseamnă pentru firme
Concret, un furnizor va putea emite și transmite facturi exclusiv electronic, fără să mai ceară în prealabil acceptul scris al clientului. Beneficiarul nu mai poate refuza formatul digital și nu mai poate pretinde o factură pe hârtie. Practic, factura electronică se substituie celei tradiționale.
"Acesta a fost principalul motiv pentru care România a trebuit să aplice pentru această derogare din partea Consiliului Uniunii Europene, astfel încât să poată să adopte facturare electronică obligatorie fără ca beneficiarii să-și mai dea acordul pentru a primi facturile în format electronic."
Specialista EY face și distincția dintre cele două componente ale sistemului: facturarea electronică obligatorie, care înlocuiește documentul clasic, și raportarea datelor din facturi către autoritățile fiscale, care are altă logică și alt rol de control.
Calendarul implementării
Pentru relațiile dintre firme (B2B), facturarea electronică obligatorie intră în vigoare de la 1 iulie 2024. Înainte de acest prag există o etapă de tranziție: în intervalul 1 ianuarie - 31 martie 2024 raportarea către ANAF se face fără sancțiuni, ca perioadă de grație de trei luni în care companiile își pot rula sistemele și corecta erorile de proces.
Derogarea acordată României nu este permanentă. Ea este valabilă până la 31 decembrie 2026, ceea ce înseamnă că regimul actual reprezintă deocamdată o fereastră delimitată în timp, urmând să fie aliniat ulterior la cadrul european care se pregătește în materie de facturare electronică.
Pentru mediul de afaceri, mesajul este clar: digitalizarea fiscală nu mai este o opțiune negociabilă între parteneri, ci o obligație de sistem. Firmele care încă lucrează cu facturi pe hârtie sau cu fluxuri parțial digitale trebuie să își adapteze procesele înainte de termenele impuse, pentru a evita blocaje în relația comercială și, ulterior, sancțiuni.
