Pretul parcarii ar putea redeveni un instrument de gestionare a traficului in Bucuresti, nu doar o taxa uniforma. Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primaria Capitalei, a propus revenirea la un sistem de tarifare diferentiata, in care costul unei ore de parcare variaza in functie de cat de aglomerata este zona. In prezent, parcarea costa 5 lei pe ora in tot orasul, indiferent de presiunea asupra spatiului public.
Tarife in functie de zona
Logica propunerii este simpla: cu cat o zona este mai cautata, cu atat tariful ar trebui sa fie mai mare, astfel incat cererea de locuri de parcare sa se regleze. Burduja a amintit ca un asemenea sistem a functionat deja in Capitala, inainte de uniformizarea la 5 lei.
A fost intr-adevar, o perioada in care tariful a fost diferentiat si in zona centrala era intr-adevar 10 lei, intr-o zona mai periferica 5 lei, acum e 5 lei peste tot.
Practic, propunerea ar dubla costul parcarii in centru, la 10 lei pe ora, pastrand 5 lei in zonele periferice. Diferenta de pret ar urma sa descurajeze stationarea indelungata in zonele cele mai aglomerate si sa elibereze spatiu public acolo unde presiunea este maxima.
Comparatia cu marile capitale
Pentru a sustine ideea ca parcarea ieftina nu este o solutie sustenabila intr-un oras mare, candidatul a invocat exemplul altor capitale, unde tarifele sunt de cateva ori mai mari decat in Bucuresti.
In Washington sau New York sau in alte mari orase ale lumii, parcarea este si 20 euro pe ora sau 20 dolari pe ora.
In acest context, ideea unei parcari gratuite in zona centrala a fost respinsa ca nerealista pentru un oras modern. Tariful, in aceasta viziune, nu este doar o sursa de venit, ci un mecanism de descurajare a folosirii excesive a masinii personale in centru.
Parcarea, parte dintr-un pachet mai larg
Tarifarea diferentiata nu a fost prezentata ca solutie unica, ci ca o piesa dintr-un set de masuri pentru fluidizarea traficului. Printre acestea se numara un transport public predictibil, cu intervale fixe, de exemplu la fiecare 10 minute, si extinderea retelei de metrou, descrisa ca varianta subterana si nepoluanta de deplasare.
La acestea se adauga dezvoltarea pistelor de biciclete si a zonelor pietonale, precum si ideea unei legaturi rutiere subterane intre nordul si sudul Capitalei. Mesajul de fond este ca descongestionarea Bucurestiului nu se poate face doar prin tarife, ci printr-o combinatie intre descurajarea masinii personale in centru si oferirea unor alternative reale de mobilitate.
