România ocupă ultimul loc din Uniunea Europeană la utilizarea serviciilor publice digitale. Potrivit datelor Eurostat pentru 2023, doar 23% dintre români au accesat online servicii oferite de administrație, față de o medie europeană de 69%. Distanța este uriașă chiar și față de vecini: Bulgaria, penultima în clasament, are 30%, în timp ce Danemarca atinge 98%, iar Finlanda, Olanda și Suedia ajung la 95% fiecare. Germania, des criticată pentru ritmul lent al digitalizării administrative, stă la 58%, mult peste România.
Un paradox: conectivitate bună, servicii slabe
Contrastul devine evident când punem cifrele alături de poziția României la infrastructură. Țara stă bine la conectivitate și acces la internet, dar prost la felul în care cetățenii ajung efectiv să interacționeze digital cu statul. Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Bogdan Ivan, descrie situația ca pe o contradicție de fond.
La conectivitate și la Internet suntem pe primul loc în Europa, în schimb la servicii și competențe digitale ne batem pe ultimele locuri.
Pe categorii de utilizare, datele arată o folosire fragmentată: 42% dintre români au căutat informații pe platformele publice, 40% au descărcat formulare, 39% au accesat date personale și 37% au făcut programări online. Sunt procente care confirmă că interacțiunea rămâne ocazională, nu o rutină.
„Problema e la stat, nu la oameni"
Ministrul respinge ideea că românii ar fi reticenți sau lipsiți de deprinderi digitale. Argumentul lui pornește de la dimensiunea uriașă a prezenței online: aproximativ 9 milioane de conturi de Facebook, 7 milioane de conturi TikTok și 10 milioane de utilizatori ai aplicațiilor bancare mobile.
Oameni nu au cum să își manifeste aptitudinile digitale în momentul în care tu, stat, nu le oferi.
Problema e la stat, nu la oameni.
Logica este simplă: dacă milioane de cetățeni gestionează zilnic conturi sociale și aplicații bancare, lipsa de adopție a serviciilor publice ține de oferta administrației, nu de capacitatea utilizatorilor. Cu alte cuvinte, cererea există deja, dar lipsesc serviciile digitale funcționale care să o întâmpine.
De ce contează pentru orașe
Pentru administrațiile locale, cifra de 23% este un semnal direct. Plata taxelor, eliberarea de documente, programările la ghișeu și sesizările către primării sunt exact tipul de servicii care pot muta interacțiunea offline în online. Decalajul față de media europeană arată cât spațiu de recuperare există - și că obstacolul principal nu este publicul, ci infrastructura de servicii pe care statul, central și local, încă o construiește.
