În curtea Bisericii Ortodoxe Sfânta Treime din Reghin, o placă simplă cu un cod QR schimbă modul în care arată o vizită la cimitir. Scanezi codul de la intrare cu telefonul și, în loc să cauți printre cruci șterse de vreme, ajungi direct la biografiile și inscripțiile celor înmormântați acolo. Inițiatorii îl prezintă drept primul cimitir digitalizat din țară, un exercițiu de administrare a patrimoniului local cu mijloace digitale.
Proiectul a fost coordonat de preotul paroh Dimitrie Gherman, împreună cu tatăl său, fostul preot Dumitru Gherman, și jurnalistul Mihai-Robert Matei. Partea tehnică a fost asigurată de o firmă din Brașov.
Am reușit să fim primii în țară care să digitalizăm într-un fel aceste morminte.
Ce conține arhiva digitală
Digitalizarea nu se rezumă la o listă de nume. Platforma include o lucrare topografică cuprinzătoare, cu toate mormintele din curtea bisericii, plus informații despre persoanele înmormântate, inscripțiile de pe cruci și istoricul lăcașului de cult. În paralel, proiectul a presupus restaurarea cavourilor, criptelor și a mormintelor, astfel încât arhiva digitală să fie dublată de o intervenție fizică asupra monumentelor.
Cimitirul adăpostește o serie de personalități legate de istoria Transilvaniei. Printre ele se numără Vasile Ladislau Pop, fost viceguvernator al Transilvaniei, pictorița Legendina Hurdugaciu Di Paolo, Theodoru Sierbanu, întemeietorul primei școli românești din zonă, și medicul Ion Chiricuța, fondator al Institutului Oncologic din Cluj. Lista continue cu Alexandru Ceutianu și fiul său, medic și deputat interbelic, și cu medicul și scriitorul Eugen Nicoară.
Cât a costat și cine a plătit
Valoarea proiectului a fost de 100.000 de lei. Finanțarea a venit din trei surse: Secretariatul General al Guvernului, contribuția Parohiei și cea a Asociației Filantropia. Implicarea unei instituții guvernamentale alături de structuri locale arată cum un proiect de nișă de patrimoniu poate fi susținut printr-un mecanism mixt, public și comunitar.
De ce contează
Inițiativa de la Reghin este, în fond, un caz de digitalizare a patrimoniului la scară mică. Un cod QR transformă un cimitir parohial într-o resursă accesibilă oricui are un telefon, fără aplicații dedicate și fără infrastructură complicată. Pentru administrațiile locale care caută soluții ieftine de a face vizibilă istoria orașului, modelul oferă un punct de plecare: cartografiere, biografii verificate și un singur punct de acces digital. Rămâne de văzut dacă exemplul va fi preluat și în alte localități, unde patrimoniul funerar rămâne, în cele mai multe cazuri, complet nedocumentat digital.
