In curtea Bisericii Ortodoxe Sfanta Treime din Reghin, o placa simpla cu un cod QR schimba modul in care arata o vizita la cimitir. Scanezi codul de la intrare cu telefonul si, in loc sa cauti printre cruci sterse de vreme, ajungi direct la biografiile si inscriptiile celor inmormantati acolo. Initiatorii il prezinta drept primul cimitir digitalizat din tara, un exercitiu de administrare a patrimoniului local cu mijloace digitale.
Proiectul a fost coordonat de preotul paroh Dimitrie Gherman, impreuna cu tatal sau, fostul preot Dumitru Gherman, si jurnalistul Mihai-Robert Matei. Partea tehnica a fost asigurata de o firma din Brasov.
Am reusit sa fim primii in tara care sa digitalizam intr-un fel aceste morminte.
Ce contine arhiva digitala
Digitalizarea nu se rezuma la o lista de nume. Platforma include o lucrare topografica cuprinzatoare, cu toate mormintele din curtea bisericii, plus informatii despre persoanele inmormantate, inscriptiile de pe cruci si istoricul lacasului de cult. In paralel, proiectul a presupus restaurarea cavourilor, criptelor si a mormintelor, astfel incat arhiva digitala sa fie dublata de o interventie fizica asupra monumentelor.
Cimitirul adaposteste o serie de personalitati legate de istoria Transilvaniei. Printre ele se numara Vasile Ladislau Pop, fost viceguvernator al Transilvaniei, pictorita Legendina Hurdugaciu Di Paolo, Theodoru Sierbanu, intemeietorul primei scoli romanesti din zona, si medicul Ion Chiricuta, fondator al Institutului Oncologic din Cluj. Lista continue cu Alexandru Ceutianu si fiul sau, medic si deputat interbelic, si cu medicul si scriitorul Eugen Nicoara.
Cat a costat si cine a platit
Valoarea proiectului a fost de 100.000 de lei. Finantarea a venit din trei surse: Secretariatul General al Guvernului, contributia Parohiei si cea a Asociatiei Filantropia. Implicarea unei institutii guvernamentale alaturi de structuri locale arata cum un proiect de nisa de patrimoniu poate fi sustinut printr-un mecanism mixt, public si comunitar.
De ce conteaza
Initiativa de la Reghin este, in fond, un caz de digitalizare a patrimoniului la scara mica. Un cod QR transforma un cimitir parohial intr-o resursa accesibila oricui are un telefon, fara aplicatii dedicate si fara infrastructura complicata. Pentru administratiile locale care cauta solutii ieftine de a face vizibila istoria orasului, modelul ofera un punct de plecare: cartografiere, biografii verificate si un singur punct de acces digital. Ramane de vazut daca exemplul va fi preluat si in alte localitati, unde patrimoniul funerar ramane, in cele mai multe cazuri, complet nedocumentat digital.
