Accesul la educație începe, de multe ori, cu o problemă banală de transport. Pentru un copil în fotoliu rulant dintr-un sat sălăjean, drumul zilnic până la școală poate fi obstacolul decisiv. Consiliul Județean Sălaj a încercat să elimine acest obstacol prin achiziția a două microbuze adaptate, destinate elevilor cu cerințe educaționale speciale din Zalău și Șimleu Silvaniei.
Vehicule gândite pentru accesibilitate
Cele două microbuze sunt dotate cu rampă pentru fotoliu rulant, o specificație care le transformă din simple mijloace de transport în instrumente reale de incluziune. Ele deservesc Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă "Speranța" din Zalău și CSEI din Șimleu Silvaniei.
Împreună, cele două instituții școlarizează 300 de elevi cu cerințe educaționale speciale: 171 la centrul din Zalău și 128 la cel din Șimleu Silvaniei. Pentru mulți dintre ei, prezența la cursuri depindea direct de existența unui mijloc de transport adaptat.
Treisprezece localități, mulți kilometri zilnic
Raza de acoperire a transportului arată cât de dispersată este nevoia. Microbuzele aduc elevi din 13 localități: Hurez, Stârciu, Horoatu Crasnei, Crasna, Pericei, Vârșolț, Borla, Diosod, Hereclean, Panic, Jibou, Cuceu și Mirșid.
Directoarea CSEI "Speranța" Zalău, Amalia Sabou, a descris efortul logistic din spatele acestui serviciu:
Din dorința de a nu lăsa niciun elev în urmă, parcurgem mulți kilometri zilnic pentru a aduce la școală elevi din Hurez, Stârciu, Horoatu Crasnei, Crasna, Pericei, Vârșolț, Borla, Diosod, Hereclean, Panic, Jibou, Cuceu, Mirșid. Este una dintre "cărămizile" ce clădesc, încet, dar sigur, comunitatea incluzivă pe care ne-o dorim.
De ce contează dincolo de Sălaj
Discuția despre mobilitatea accesibilă se concentrează adesea pe marile orașe: troleibuze cu podea joasă, stații semnalizate, aplicații de transport public. Cazul din Sălaj reamintește că accesibilitatea are o miză la fel de importantă în mediul rural și în orașele mici, unde distanțele sunt mari, iar transportul public adaptat practic lipsește.
Pentru un elev cu dizabilități dintr-un sat la zeci de kilometri de școală, un microbuz cu rampă nu este un detaliu tehnic, ci condiția de a-și continua educația. Investiția în asemenea vehicule rămâne una dintre cele mai directe forme de mobilitate incluzivă pe care o administrație județeană le poate asigura.
