România face un prim pas spre reglementarea inteligenței artificiale prin lege. Un grup de 39 de parlamentari de la PSD, PNL, UDMR și grupul minorităților a depus un proiect care vizează conținutul de tip deepfake - imagini, înregistrări audio și video generate sau modificate artificial pentru a părea reale. Inițiativa răspunde unei îngrijorări tot mai prezente în spațiul public: capacitatea tehnologiei de a fabrica materiale credibile, dar false, despre persoane reale.
Ce propune proiectul
Textul introduce o obligație clară de transparență. Orice material deepfake ar trebui să fie însoțit de un avertisment vizibil, plasat pe minimum 10% din suprafață, cu mențiunea "Acest material conține ipostaze imaginare". Scopul este ca publicul să poată distinge imediat conținutul autentic de cel generat sau manipulat artificial.
Pentru cei care încalcă aceste reguli, proiectul prevede sancțiuni penale: amendă sau închisoare de la 6 luni la 2 ani. Există însă o excepție - conținutul deepfake realizat și difuzat strict pentru promovarea de produse sau servicii nu intră sub incidența pedepselor, atât timp cât respectă cadrul comercial.
De ce deepfake-ul îngrijorează legislatorii
În expunerea de motive, inițiatorii argumentează că materialele de acest tip pot produce pagube serioase reputației și demnității unei persoane. Riscul este amplificat de aparența de autenticitate, care face manipularea mai greu de detectat decât o știre falsă clasică.
Deepfake-ul este mult mai periculos și are un impact mult mai puternic decât știrile false
Argumentul pornește de la o observație simplă: o știre falsă poate fi dezmințită, dar o înregistrare video falsificată convingător lasă o urmă mult mai greu de șters în mintea publicului.
Context european și internațional
Inițiativa românească apare într-un moment în care reglementarea inteligenței artificiale devine subiect de dezbatere la nivel global. Autoritatea italiană pentru protecția datelor luase deja măsuri restrictive față de instrumente precum ChatGPT, dezvoltat de OpenAI, invocând probleme de protecție a datelor personale.
Proiectul românesc se înscrie astfel într-o tendință mai largă de a așeza limite legale pentru o tehnologie care evoluează mai rapid decât cadrul de reglementare. Rămâne de văzut în ce formă va ajunge textul în dezbaterea parlamentară și dacă pragul de 10% pentru etichetare sau definiția conținutului vizat vor fi păstrate ori ajustate pe parcursul procesului legislativ.
