Energia solară a atins, la sfârșitul lui aprilie 2025, un nou maxim istoric în Sistemul Energetic Național. Luni, la ora 12.00, parcurile fotovoltaice din România livrau 1.659 MW, cea mai mare valoare înregistrată vreodată. A doua zi, la aceeași oră, producția se ridica la 1.608 MW, a doua cea mai ridicată valoare din istorie. În ambele zile, soarele acoperea peste 30% din toată producția locală - o pondere atinsă și pe fondul unui consum scăzut pe parcursul zilei.
Surplus la prânz, deficit seara
Performanța solarului scoate în evidență și fragilitatea echilibrului din rețea. România devine net exportator doar atunci când soarele strălucește puternic, în intervalul 12.00 - 16.00. Seara, situația se inversează complet: țara trece la importuri care urcă, pe net, până la 1.800 MW.
În aceeași perioadă, sursele convenționale rămân slab reprezentate. Hidrocentralele, termocentralele pe gaze și cele pe cărbune produc, per total, în jurul a 2.000 MW. Singura sursă care funcționează constant, în bandă, este Nuclearelectrica - reactoarele de la Cernavodă nu pot fi oprite și pornite în funcție de condițiile de piață.
Prețuri negative și export plătit
Avantajul producției ieftine se transformă, paradoxal, într-un cost. În intervalul 12.00 - 16.00, prețurile energiei rămân negative, iar acesta este și momentul celor mai mari exporturi de peste zi, cu direcția Bulgaria.
Vindem nu pe gratis, ci chiar furnizorii români îi plătesc pe cei din Bulgaria ca să preia curentul în exces.
Situația ilustrează o provocare tot mai vizibilă a tranziției energetice: capacitatea fotovoltaică instalată crește rapid, dar lipsa stocării și a flexibilității în rețea face ca surplusul de la prânz să nu poată fi valorificat acasă. Energia ieftină produsă în orele de vârf solar ajunge, practic, să fie expediată cu cost negativ peste graniță, în loc să acopere cererea de seară, când sistemul revine la importuri masive.
