Emil Boc, președintele Asociației Municipiilor din România, a lansat la Summitul autorităților locale un apel tranșant: țara nu mai poate funcționa cu actuala hartă administrativă, moștenită de la o lege din 1968. Cu peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale (UAT), din care aproape o treime nu își acoperă cheltuielile din venituri proprii, edilul clujean cere ca reforma să devină prioritate politică majoră începând din 2024.
România nu mai poate funcționa cu peste 3.000 de unități administrativ teritoriale.
O hartă administrativă blocată în 1968
Argumentul de fond al lui Boc este că structura actuală a localităților reflectă o realitate de acum jumătate de secol, nu România de astăzi. Edilul a invocat legea administrativă din perioada Ceaușescu drept reper al unei organizări depășite, incompatibile cu statutul de stat membru al Uniunii Europene.
Problema nu este doar simbolică, ci financiară. Aproape o treime dintre UAT-uri nu reușesc să își asigure din veniturile proprii minimul de funcționare, ceea ce le face dependente de transferuri de la centru. Boc a descris situația în termeni duri, vorbind despre zone urbane și metropolitane disfuncționale și despre o risipă pe care a numit-o intolerabilă.
Reformă funcțională, nu "contabilicește"
Punctul cel mai sensibil al discursului a fost felul în care ar trebui făcută reorganizarea. Boc a respins ideea unei comasări mecanice, dictate exclusiv de cifre. O comună izolată de munte, cu 500 de locuitori, trebuie să rămână funcțională și să ofere servicii de calitate, a susținut el, chiar dacă pe hârtie nu este "rentabilă".
Reforma nu trebuie realizată contabilicește.
În viziunea lui Boc, analiza ar trebui să pornească de la funcții și servicii, nu de la un simplu calcul de venituri și cheltuieli. Edilul a dat Polonia ca exemplu de reorganizare administrativă reușită, după care administrația locală a devenit mai eficientă.
Descentralizare și mai puțină birocrație
Boc a legat reforma de o redistribuire clară a rolurilor între centru și autoritățile locale. Centrul ar trebui să păstreze atribuțiile de legiferare, în timp ce implementarea efectivă a politicilor să coboare la nivel local, mai aproape de cetățean.
Pentru a opri inflația de reguli, edilul a propus și principiul "one in, one out": orice reglementare nouă introdusă ar trebui să elimine una veche, astfel încât povara birocratică să nu crească la nesfârșit. Mesajul transmis de la summit este că, fără o reorganizare asumată politic, administrația românească riscă să rămână blocată între o hartă învechită și bugete care nu se susțin.
