Operatorul regional Aquaserv a finalizat la statia de epurare din Cristesti, in municipiul Targu Mures, un proiect prin care namolul rezultat din epurarea apelor uzate este fermentat si transformat in biogaz. Gazul alimenteaza apoi instalatii care produc energie electrica si termica folosita chiar de statie. Rezultatul: o uzina care isi acopera cea mai mare parte din consumul propriu fara sa cumpere din retea.
Cat din energie vine din propriul namol
Conform Aquaserv, instalatia noua acopera in jur de 70% din necesarul de energie electrica al statiei si se apropie de 90% din cel termic. Baurer Csaba, responsabil de operarea tratarii apei in cadrul operatorului, a descris pe scurt impactul.
Reusim sa acoperim cam 70% din necesarul de energie electrica a statiei de epurare si ne apropiem de 90% din necesarul de energie termica.
Saltul de capacitate este consistent. Vechea instalatie, pusa in functiune in anul 2000, avea 455 kWe si 711 kWt. Noua configuratie ajunge la 800 kWe si 1.500 kWt, prin patru module de microturbine de cate 200 kWe fiecare. Practic, statia produce mai multa energie din acelasi flux de namol pe care oricum trebuie sa il gestioneze.
O investitie de 2,1 milioane de euro, aproape integral din granturi
Proiectul a costat 2.118.189 de euro. Cea mai mare parte, 1,8 milioane de euro, a venit ca finantare nerambursabila prin Mecanismul Financiar SEE 2014-2021, sustinut de Islanda, Liechtenstein si Norvegia. Aquaserv a co-finantat cu 318.189 de euro.
Pe partea economica, operatorul estimeaza un beneficiu de peste 270.000 de euro pe an, din energia pe care nu mai trebuie sa o cumpere. Cu alte cuvinte, la nivelul cifrelor anuntate, investitia se amortizeaza intr-un orizont de sub un deceniu numai din economia de factura.
Mai putine emisii, un model replicabil
Dincolo de bani, proiectul a fost gandit ca masura de reducere a gazelor cu efect de sera. Reducerea de CO2 obtinuta este, potrivit operatorului, echivalenta cu emisiile a 300 de masini care ar parcurge 25.000 de kilometri pe an.
Logica este simpla si replicabila: namolul, un deseu pe care orice statie de epurare trebuie sa il proceseze, devine combustibil pentru propriul proces. In loc sa fie un cost de eliminare, ajunge sa acopere consumul instalatiei si sa taie din emisii. Pentru orice oras care opereaza o statie de epurare de dimensiuni comparabile, cazul Cristesti arata ca recuperarea energiei din namol nu este doar fezabila tehnic, ci si rentabila financiar.
