România este, paradoxal, cel mai mare reciclator european de PET, dar importă 80% din materialul pe care îl procesează. Industria locală de reciclare a crescut spectaculos în ultimii ani, însă colectează intern doar o cincime din deșeurile reciclabile pe care le generează anual.

Cât se colectează și cât se importă

România generează anual peste 5 milioane de tone de deșeuri reciclabile, dar colectează și valorifică intern doar circa un milion de tone. Diferența o acoperă importurile: 10-20% la hârtie, 40% la plastic și aluminiu și 80% la PET. Doar la PET, țara aduce anual aproximativ 120.000 de tone din afară.

"În România, astăzi, se valorifică circa un milion de tone de materiale reciclabile"

spune Constantin Damov, președintele Green Group, companie care operează 7 fabrici de reciclare în țară și are aproape 3.000 de angajați.

De ce importă o țară plină de gunoi

Explicația ține de eficiența scăzută a colectării selective interne, nu de lipsa deșeurilor. România reciclează doar 10% din deșeurile proprii, față de ținta europeană de 40%, potrivit lui Radu Merica, director general RER Group. Fabricile de procesare au capacitate instalată (aproximativ 150.000 de tone doar la PET) peste ce le poate oferi piața românească, așa că importul devine soluția legală și mai ieftină decât investiția într-un sistem de colectare selectivă funcțional la scară națională.

Bani pe masă, dar și obstacole

Valoarea recuperată prin reciclare în România se situează între 1,2 și 1,5 miliarde de euro anual, iar industria estimează un potențial de triplare a investițiilor în următorii 5-6 ani, dacă infrastructura de colectare se îmbunătățește. Principalele obstacole rămase: lipsa unui cadru legislativ coerent și sisteme de colectare selectivă ineficiente la nivel local, ceea ce menține costul depozitării deșeurilor foarte scăzut și descurajează sortarea la sursă.

Pentru un oraș sau județ care vrea să prindă din acest val economic, mesajul e simplu: infrastructura de colectare selectivă bine pusă la punct nu doar reduce deșeurile la groapă, ci alimentează direct o industrie de reciclare care caută deja materie primă și e dispusă să plătească pentru ea.