Bucureștiul numără aproape 4.800 de camere de supraveghere administrate de primăriile de sector și de Primăria Capitalei, însă rețeaua este departe de a fi distribuită uniform. Diferențele dintre sectoare sunt uriașe: unul concentrează peste 2.000 de unități, în timp ce altul nu raporta, la momentul inventarierii, nicio cameră proprie. Pe ansamblu, numărul de camere urmează să se dubleze până la finalul anului, ridicând întrebări legitime despre echilibrul dintre siguranță și supraveghere.
Sectorul 1 conduce detașat, Sectorul 4 pornește de la zero
Cele mai multe camere se află în Sectorul 1, cu peste 2.000 de unități. Urmează Sectorul 3, cu circa 1.200 de camere, și Sectorul 2, cu 750. Sectorul 6 avea 360 de camere, dar pregătea un salt major. La polul opus, Sectorul 5 funcționa cu aproximativ 400 de camere, iar Sectorul 4 nu dispunea încă de niciun echipament propriu, deși avea în plan instalarea a 700 de camere. Primăria Capitalei completa tabloul cu 55 de camere.
Investițiile diferă pe măsură. Sectorul 4 estima costuri de aproximativ 25 de milioane de lei, Sectorul 5 vorbea despre circa 35 de milioane de lei, iar Sectorul 6 semnase deja, în mai 2022, un contract de 42 de milioane de lei plus TVA pentru 3.000 de camere - de departe cea mai amplă extindere anunțată.
Argumentul primăriilor: ordine publică și curățenie
Edilii descriu supravegherea video drept un instrument de administrare a domeniului public, nu doar de combatere a infracțiunilor.
Controlăm mai ușor administrarea domeniului public și îi sancționăm pe cei care nu păstrează curățenia.
a explicat primarul Sectorului 3, Robert Negoiță. La rândul său, primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a indicat că obiectivul este identificarea celor care tulbură ordinea publică, aruncă gunoaie sau vandalizează proprietatea publică ori privată. Camerele devin astfel parte din mecanismul de amenzi și de monitorizare a spațiului urban, dincolo de rolul lor clasic în siguranță.
Cât de supravegheat este Bucureștiul, de fapt
Comparația internațională relativizează cifrele locale. Marile orașe din China ajung la 439 de camere la 1.000 de locuitori, iar Londra are 13 camere la 1.000 de locuitori. Raportat la populație, densitatea de supraveghere a Bucureștiului rămâne mult sub aceste niveluri, chiar și după dublarea anunțată a parcului de camere.
Întrebarea care rămâne ține mai puțin de cantitate și mai mult de coordonare: rețele construite separat, pe contracte și standarde diferite de la sector la sector, sunt mai greu de integrat într-un sistem coerent la nivel de oraș. Fără o platformă comună, un București mai supravegheat nu înseamnă automat un București mai sigur sau mai bine administrat.
