Stațiunea Parâng din județul Hunedoara se pregătește pentru o atracție care funcționează indiferent de sezon: o sanie pe șine. Instalația va fi construită de o companie privată, cu finanțare din fonduri europene, pe un teren aflat în proprietatea Primăriei Petroșani. Proiectul se află acum în faza de emitere a autorizației de construcție, după ce terenul a fost acordat prin licitație publică.
Un traseu de 1.200 de metri, deschis tot anul
Traseul de coborâre va măsura 1.200 de metri și va fi amenajat în zona Poieniță. Spre deosebire de instalațiile clasice de iarnă, sania pe șine este gândită să fie accesibilă în toate anotimpurile, ceea ce o transformă într-un argument pentru atragerea turiștilor și în lunile calde. Mizele sunt clare pentru o stațiune care depinde, de regulă, de sezonul de schi.
Autoritățile locale văd în această instalație o pârghie pentru diversificarea ofertei turistice și pentru prelungirea sezonului dincolo de perioada cu zăpadă.
Terenul rămâne public, investiția este privată
Schema combină resurse publice și private: terenul aparține municipalității, iar construcția și finanțarea revin companiei care a câștigat dreptul de folosință. Primarul din Petroșani, Tiberiu Iacob-Ridzi, a explicat raționamentul din spatele proiectului.
Terenul pe care va fi amenajat traseul saniei pe șine este al Primăriei Petroșani. Este nevoie de o asemenea investiție în stațiunea Parâng pentru a putea crește, în principal, turismul pe timp de vară.
Edilul a descris proiectul drept un exemplu concret de implicare și de dezvoltare durabilă a zonei, subliniind că administrația locală își dorește investiții care să rămână relevante pe tot parcursul anului.
Calendarul lucrărilor
Pașii următori sunt legați de autorizare. După obținerea terenului, lucrările trebuie să înceapă în maximum un an, iar construcția propriu-zisă este estimată la aproximativ 12 luni de la emiterea ordinului de începere. Dacă termenele sunt respectate, Parângul ar putea avea o atracție nouă, funcțională indiferent de anotimp, în următorii doi ani.
Modelul rămâne de urmărit pentru alte stațiuni montane din România, unde finanțarea europeană și parteneriatul cu administrațiile locale pot deschide calea unor investiții care nu depind exclusiv de zăpadă.
