Infrastructura 5G din România a devenit, în ultimii ani, un dosar de securitate națională, nu doar unul comercial. Orice companie care vrea să opereze echipamente în această rețea trece printr-un filtru politic și de apărare, gestionat la cel mai înalt nivel al statului. Cel mai recent test al acestui mecanism vine dinspre Polonia: două subsidiare locale ale unui mare grup IT au depus solicitări de autorizații 5G, iar decizia finală aparține Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Cine cere și ce anume
Solicitările au fost depuse de două firme cu activitate în România, Bithat Solutions și ASEE Solutions. Ambele sunt controlate de Asseco South Eastern Europe, divizia regională a conglomeratului polonez Asseco Group.
Asseco nu este un nume mărunt în piața IT europeană. Grupul a raportat venituri anuale de 3,7 miliarde de euro în 2023 și este fondat și condus de antreprenorul Adam Goral. Pentru o astfel de companie, accesul la piața românească de 5G înseamnă posibilitatea de a participa la proiecte de conectivitate care presupun echipamente și servicii sensibile din punctul de vedere al securității.
De ce decide CSAT, nu un regulator tehnic
În România, autorizarea producătorilor și furnizorilor de tehnologie pentru rețelele 5G nu se rezolvă la nivelul unei agenții de reglementare obișnuite. Legislația adoptată după dezbaterile privind securitatea rețelelor de nouă generație a mutat această decizie în zona de apărare națională, unde criteriul nu este doar prețul sau performanța tehnică, ci și profilul de risc al furnizorului.
Asta explică de ce cererile celor două firme ajung direct în atenția CSAT. Consiliul urma să analizeze solicitările în ședința convocată de președintele Klaus Iohannis pentru data de 20 iunie.
Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) va decide în ședința convocată de președintele Klaus Iohannis în data de 20 iunie dacă aprobă solicitările de autorizații 5G depuse de două subsidiare locale ale unui gigant IT din Polonia.
Ce arată acest dosar despre piața 5G
Cazul Asseco ilustrează cum se construiește, în practică, ecosistemul 5G dintr-un stat membru NATO și UE. Pe de o parte, există interes din partea unor jucători internaționali puternici, dispuși să intre pe piața românească. Pe de altă parte, statul păstrează un control strict asupra cine poate furniza tehnologie critică, printr-un mecanism de avizare politică și de securitate.
Pentru orașele și serviciile care depind tot mai mult de conectivitate, deznodământul acestor proceduri contează direct: viteza cu care se extind rețelele și diversitatea furnizorilor autorizați influențează costurile și ritmul digitalizării. Decizia CSAT în privința celor două subsidiare poloneze este, din acest motiv, un indicator al modului în care România își deschide sau filtrează piața de infrastructură digitală.
